in primul rand..incep prin a zice "La multi ani, Tati!!!" chiar daca nu vei citi asta macar ma simt bine k am zis-o...
apoi...tocmai am incheiat o discutie...pe care eu o consider inutila...dar care ca de fiecare data ma bulverseaza...dar ma intreb mereu...ce as rezolva? cand dupa cum observ se ajunge de fiecare data de unde plecam: reprosuri, certuri si neajunsuri...ce rost ar avea? sa dau raspunsul printr-o concluzie trasa de mine si postata si la status: "un lant care s-a rupt o data, chiar daca e lipit...se va rupe mereu in acelasi loc" am renuntat o data...a existat si o a doua oara. ce rost ar avea sa invat sa numar pana la infinit? care ar fi logica? unde ar fi farmecul? la ce bun? nici unul nu are de gand sa se schimbe...avem teluri diferite si gandiri la fel de diferite...probabil diferenta de varsta isi spune cuvantul. tot ce pot sa zic e ca...mi-e bine asa...chiar daca uneori singuratatea doare...e mai bine decat o singuratate in 2..pe care sincera sa fiu am simtit-o si pe pielea mea.
vreau sa sper ca acolo, undeva este acel cineva care va fi capabil sa-mi redea zambetul si ceea dupa ce tanjesc atat de mult, fara sa ma acuze ca sunt egoista si ca ma gandesc la mine...pt k asta inseamna a IUBI sa simti k nu poti fi fara pers respectiva nici macar 2 sec. sa simti ca lumea fara acea persoana e inexistenta...daca ti-e bine fara acea persoana, inseamna ca ea e in plus si ca nu are ce cauta in viata ta :)
ieri chiar pot sa zic ca am avut o zi cumplita...gandurile negre si pesimismul ma macina f mult..de multe ori ma tot intreb unde am sa ajung in stilul asta...mi-e dor de Bubu}{ de fata care era acum 1 an Bubu}{ nu neaparat fizic...felul ei de a fi...fata aia nebuna...care acum are doar momente de nebunie, dar rare...si de f scurta durata...am inceput sa iau fiecare esec mai mult decat personal... sa ma afund tot mai mult intr-o lume neagra si plina de ganduri si mai ales de lacrimi. de ce? doar pt k am senzatia ca sunt inutila...poate nu e chiar asa....totusi am venit pe lumea asta cu un scop. ramane doar sa-l gasesc...si chiar...multumesc RAZVAN pt cuvintele de azi...pot sa zic ca ele mi-au redat zambetul si o oarecare forta si de ce nu...incredere....am cazut de f multe ori in ultima perioada si in loc sa ma ridic, sa ma scutur si sa merg mai departe...nu am facut altceva decat sa ma tarasc pe coate pana la urmatoarea groapa si sa pic si mai adanc...poate ar fi timpul sa ma ridic...caci desi sunt mica de inaltime...vad altfel gropile si poate, de ce nu...pot sa le si evit...sau daca nu..macar sa nu pic unde e mai adanc...
am uitat probabil ca dupa ploaie intotdeauna rasare si soarele...ca dupa noapte urmeaza si ziua... am uitat prea multe...am uitat sa fiu EU. am uitat sa traiesc...daca tot nu e nimeni in zona care ma ajuta, daca tot ma laud eu ca sunt CINEVA, poate ar trebui sa fiu acel CINEVA care ma va readuce pe linia de plutire. ce zici de idee? te incanta? atunci la treaba!!!! :P
