Amintiri...

intrucat inca nu ma pot desprinde total de trecut si intrucat am dat peste o pagina de jurnal care m-a impersionat mult, m-am gandit sa o public pe blogul meu personal, daca va fi citita e ok, daca nu...cu atat mai bine, va ramane mereu o pagina din amintirile MELE. :)

"joi, 8 ian. 2007
Prima mea confesiune a anului 2007 :). Ciudat...a trecut atat de mult timp de la ultima discutie, s-au intamplat atat de multe si totusi nu gasesc nimic important de povestit.
Mai am doar 1 saptamana pana la o noua aniversare cu Bebe al meu. A cincea...Uh...Nu-mi vine sa cred. Am inceput relatia cu siguranta ca nu va dura nici macar 1 luna si uite ca ne mai desparte doar 1 saptamana pana la aniversarea de 5 luni. Plang daca raman 2 ore fara el...Nu-mi vine sa cred cat de mult il pot iubi, cat de bine ma simt in preajma sau in bratele lui. Ar trebui sa fiu bucuroasa. Nu spun ca nu e asa....Sunt cea mai fericita fata de pe pamant, dar ma omoara obsesia si mai ales teama ca-l pot pierde.
Are grija mereu sa ma asigure ca totul va fi bine dar nu inteleg de ce ma tem atat de mult de despartire cand el nu-mi da nici macar cel mai mic motiv de temere. Mi-a explicat de foarte multe ori ca sunt fata perfecta pentru el, ca alaturi de mine a avut parte de multe momente speciale si ca nu e alta fata de la care sa poata obtine toate aceste "avantaje", dar....ma omoara teama ca intr-o zi va veni si-mi va zice ca nu ma mai iubeste din cauza aspectului fizic, din cauza defectelor mele...
Azi am avut o zi foarte grea...Am petrecut atat de putin timp impreuna incat am ajuns sa ma supar ca a zis ca sta sa invete...uff...Ma omoara gelozia pt o fata care e la sute de km de noi. Nu inteleg de ce. M-a asigurat ca nu simte nimic pt ea, ca ea se afla la sute de km si ca eu sunt langa el, ca pe L nici macar nu o cunoaste personal dar....sa mor de ma pot intelege...
Clipele petrecute cu Bebe trec pe langa noi ca vantul, iar orele in care nu e langa mine parca stau in loc. Ma inteleg cu atat mai putin cu cat am avut relatii la distanta...eram invatata sa astept luni intregi o noua revedere, si aia doar pt cateva ore...iar acum cand Bebe sta la 2 strazi departare, cand sunt fara el parca sunt incompleta. Oare de ce? Stiu: IUBESC, MA SIMT IUBITA.
Ciudat..asa-i? Dupa despartirea de N n-am crezut ca voi mai iubi atat de mult pe cineva, dar...DA. ADOR pe cineva caruia nu i-as da drumul din brate, pe cineva de care nu ma satur oricat de mult am sta impreuna, oricat de multe nopti am dormi amandoi...
Ciudat...viseaza alaturi de mine la un viitor impreuna. Visam impreuna...Nu mai exista EU sau TU, doar NOI. Uff...Imi doresc din suflet sa nu fiu nevoita sa ma trezesc din acest vis superb, sa nu trebuiasca sa dau uitarii atatea clipe frumoase, atatea nopti fierbinti....atatea saruturi si imbratisari...
El m-a facut sa-mi amintesc ce frumoasa e viata, ce frumos e sa iubesti din tot sufletul, ce bine e sa te trezesti in bratele lui si sa fie primul pe care-l vezi sau sa te trezeasca cu sarutul lui. Sa fie cel care-ti spune TE IUBESC in loc de banalul "Noapte buna!" sau de "Buna dimineata!", sa te trezesti in noapte pt ca te saruta pe spate sau pe umar sau pur si simplu pt ca te strange in brate ca sa se convinga ca esti langa el..Sa fii langa el, iar dimineata sa-ti povesteasca cum ca te-a visat..Asta e relatia mea. Astia suntem NOI.
Uff.. 2 nopti fara Bebe...o eternitate, un chin. Se observa din plin lipsa lui. Nu-s in stare sa fac nimic, nu am chef de nimic :)
E aproape 12, sunt in plina sesiune dar mintea nu-mi sta deloc la invatat. Cred ca ma las pagubasa....."

In acea seara am apucat sa umplu 4 pagini de ganduri....daca ar fi sa scriu acum...as umple mult mai multe cu tot ce imi vine in minte....Scopul articolului nu e de a impresiona, nici macar pe mine, ci sunt doar gandurile unei fete care a iubit din tot sufletul :)