Poveste...

A fost odata....ca s-a naruit totul intr-o zi ca si cum nimic nu ar fi fost....A fost o fata care...care a acceptat sa construiasca o relatie cu un amic de al ei. Se cunosteau de 3-4 ani dar nu stiau mai nimic unul despre celalalt. Poate ca soarta i-a adus impreuna. Primele 2 luni au fost cumplite pt ea: biata fata plangea nopti in sir pt ca nu intelegea de ce nu-l poate iubi, dar de ce totusi o forta de sus nu o lasa sa renunte. A inceput sa creada ca totul va fi bine, ca poate cu timpul va ajunge sa tina la el si ca poate el e baiatul potrivit.
Craciunul petrecut de cei 2 tineri a fost unul de vis. Focurile de artificii din noaptea de Revelion iar mai apoi petrecerea de An Nou de la ea de acasa i-a unit si mai mult. A venit 14 februarie, ocazie de care el a profitat pt a-i face o surpriza si totodata o nebunie: "Ce-ar fi daca ne-am casatori chiar si pt numai 24 de ore?" Uimita si totusi extrem de incantata de gestul baiatului fata a acceptat. Seara de Sf. Valentin a fost cu adevarat speciala: muzica, rasete, voie buna, o ambianta romantica pregatita de el doar pt ei doi....Pe zi ce trecea fata simtea ca-l iubea tot mai mult. Se simtea cu adevarat fericita si simtea ca toata lumea e a ei.
In mai cei 2 au fost martorii casatoriei parintilor ei. Dupa o lunga perioada de framantari si suparari mama fetei gasise barbatul vietii ei si acum se recasatorea. Fata isi vedea mama zambind din nou.
A urmat ziua fetei....si totodata aniversarea lor ca si cuplu. Tinerii implineau 9 luni de cand erau impreuna...Ea nici nu banuia ce avea sa se intample putin dupa....La sfarsitul lui iunie cei doi au fost la concertul organizat de Zilele Sucevei..au avut parte de muzica buna in compania trupelor Dj Project si Voltaj....Fericirea lui a fost umbrita de un comentariu aruncat aiurea, dar ca de obicei ea era acolo sa-l mangaie si sa-i spuna cat de mult il iubeste....El terminase primul lui an de facultate, iar ea era pe punctul de a incheia cel de-al III-lea.
La inceputul lui iulie cei doi tineri au plecat la tara pt 4 zile...era pt prima data cand ramaneau singuri mai mult de 2-3 ore. Doar ei doi, ei si nebunia lor. Intr-una din cele 4 zile el a strans-o puternic in brate a sarutat-o si i-a promis ca indiferent ce se va intampla cei doi vor fi mereu impreuna...vor sarbatori fiecare aniversare....vor avea din nou un Craciun de vis....A doua zi dupa intoarcerea de la tara, dimineata...el a plecat acasa...nu inainte de a o strange in brate si de a o saruta dulce si...dus a fost. Seara, pe net, dupa o zi in care se purtase cu ea foarte rece si dupa niste discutii pe un ton mai ridicat, el i-a zis ca relatia lor se opreste aici....ca el e dezgustat de felul in care ea arata din punct de vedere fizic....In disperare fata a mai cerut o sansa, o saptamana in care sa dovedeasca ca se poate indrepta....gresise dar nu atat de tare incat sa nu se poata indrepta....In zadar a fost totul....Si-a dat seama ca nu-l cunostea mai deloc. Era convinsa ca tot ce s-a intamplat, ca acel "TE IUBESC" pe care el i-l spusese de nenumarate ori nu au fost cuvinte aruncate in vant...era convinsa ca undeva in adancul sufletului el inca o iubea...dar era disperata ca nu stia adevaratul motiv al despartirii...Schimbarea lui era prea brusca...a fost de ajuns o zi pt ca el sa se schimbe cu 180 de grade....si totusi de ce? Lacrimile ei erau in zadar...Fara speranta...fata a hotarat sa mearga mai departe...sa lase timpul si pe Dumnezeu sa hotarasca ce se va mai intampla. S-a hotarat sa-si continue viata ca si cum acele 9 luni si 3 saptamani nu ar fi existat....e greu...dar nimic nu-i imposibil...
modific finalul povestii cu o replica adevarata si totusi dureroasa :) "Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit...iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea e cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta" filozofic si totusi adevarat. asa-i? :D