sâmbătă, 14 iulie 2007
Viata de caine!!!
inca imi este vie in minte amintirea acelui....cica adapost de caini, dar in mintea mea....iadul pe pamant pt bietii catei. nu stiu daca va puteti imagina..dar nu v-as dori sa vedeti, mai ales daca sunteti iubitori de animale sau aveti voi insiva un catel pe acasa...nu am caine si nu-i iubesc in mod special, dar tot nu am putut ramane indiferenta in fatza mirosului de nesuportat, lipsei hranei si a unei ingrijiri cat de cat....o multime de catei adunati cine stie care de unde...10-15 intr-o cusca...unde nimeni nu-i supravegheaza daca se bat intre ei sau sunt pasnici, unde hrana este foarte putina, iar de curatenie...nu mai e cazul sa vorbim...in orice caz am inceput sa multumesc Divinitatii ca m-a facut om, ca am o familie, ca am o mama si un tata care ma adora, iar dupa ce am vazut ieri...mi-a trecut orice alta suparare..fatza de cateii aia eu am curatenie, un acoperis asupra capului si o mangaiere din partea persoanelor dragi...astfel in cat ma pot declara cu adevarat norocoasa, macar din acest punct de vedere :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
citez :"fatza de cateii aia eu am curatenie, un acoperis asupra capului si o mangaiere din partea persoanelor dragi." .. eu zic ca fata de caine din punct de vedere fiziologic ai maini si picioare de care te poti ajuta si ai si o statura fiziologica care iti permite multe lucruri, si un caine daca l'ai lasa in pace (la fel cum este lasat omul in viata sa, ma refer din punct de vedere al libertatii) ar trai si el intr'un mediu creat de el si ar trai foarte bine, nefiind deranjati de nimeni ... si nici stresat de fiecare data cu " cutu cutu "
Apropo de asta, vreau sa spun ca e groaznic ce se intampla in Bucuresti cu cainii, e strigator la cer!
Trimiteți un comentariu